perla

Moto: „Întreaga artă este autobiografică; perla este autobiografia scoicii.” (Federico Fellini)

Dintotdeauna, perla a fost îndrăgită și venerată, fiind considerată mai mult decât o simplă piatră prețioasă. Încă de la cele dintâi utilizări, perlele au fost purtate de către femei ca podoabe și accesorii de înfrumusețare. Însă înainte să devină bijuterii și obiecte pentru accesorizarea ținutelor, perlele au avut o puternică valoare simbolică. Câteva dintre cele mai cunoscute simboluri, valabile şi în ziua de azi sunt: puritate, feminitate, bogăţie, demnitate, noroc, dar şi înţelepciune acumulată prin intermediul experienţei.

Care este originea perlei, cea mai dorită piatră prețioasă?

Ca embleme de frumusețe naturală, indiferent de cultură, perlele sunt asociate cu creația divină. Direct sau indirect, toate miturile care dezbat originea lor le-au considerat un dar divin. De aici vine și dorinţa de a le deține și a le dărui. Cu atât mai mult cu cât exista credinţa că cei sau cele care poartă perle primesc și puterile supranaturale.

Ce proprietăți fantastice au fost atribuite perlelor?

Popoarele străvechi au atribuit perlelor multiple calități și proprietăți fantastice. Probabil că ai auzit despre ele, pentru că multe s-au transmis până în zilele noastre. De exemplu, femeile din culturi diferite le-au folosit ca ajutor pentru a se (re)conecta cu energia feminină. Vindecătorii le foloseau împotriva infertilităţii dar şi pentru a uşura naşterea. Se spune că aveau capacitatea de a domoli accese de furie, precum și diverse dureri. Aveau puterea de a aprinde pasiunea în cupluri, datorită însușirilor afrodisiace, dar și aceea de consolida prieteniile. Erau talismane norocoase ce ofereau protecţie în faţa energiilor negative. Ajutau proprietarul să manifeste o voinţă puternică. Însă dacă erau furate, se răzbunau pe hoţi.

Perla în legendele lumii

Încă din antichitate, perla a avut un simbol atât de pătrunzător, încât renumele ei s-a extins mult dincolo de regiunile cu bancuri de stridii perlifere. Nu este de mirare că a fost încorporată de toate mitologiile culturilor în care a fost întâlnită. Din cele mai îndepărtate timpuri, indiferent de cultură sau tradiție, legendele au câteva elemente în comun. În imaginația colectivă, perlele sunt talismane preţioase asociate mai ales cu universul feminin, iubirea şi prosperitatea.

Perla în Insulele Polineziene

Cu o reputație internaţională, perlele tahitiene au devenit la fel de cunoscute printre căutătorii de comori ca pietrele și metalele prețioase. În timpurile stravechi, perlele negre erau exclusiv bijuteriile regalităţii. Din acest motiv, perla neagră a ajuns să fie cunoscută ca „Perla Reginelor” şi „Regina Perlelor”, fiind considerată un veritabil simbol al iubirii eterne, al succesului şi al bunăstării.

Mitologia polienziană are mai multe legende despre faimoasele perle negre tahitiene, specifice zonei. Cea mai răspândită descrie perlele drept primele raze de lumină. Iniţial, rolul lor era acela de a lumina bolta Raiului. Oro, Creatorul Suprem, i le-a oferit în dar lui Tane, Zeul armoniei şi al frumuseţii. Inspirat de forma şi de strălucirea lor, Tane a creat stelele, apoi i le-a dăruit Zeului oceanului, Rua Hatu, pentru a-şi lumina regatul.

Potrivit unei alte legende, perlele sunt un dar al cerului către mare. Atunci când luna plină se scaldă în apele negre ale oceanului, scoicile urcă până la suprafaţă, atrase fiind de fasciculele de lumină strălucitoare. Luna le dăruieşte atunci tuturor câte o picătură de rouă cerească. Apoi, de-a lungul timpului, în interiorul scoicilor ia naştere o perlă neagră. Inspirate de culorile peştilor ce înoată în apele Polineziei, picăturile de rouă, ajutate de spiritul nisipului (Uaro) şi al coralului (Okana), îmbrăţişează perla cu nuanţe superbe de albastru, verde, auriu, roz.

O altă legendă romantică spune despre Oro, Zeul păcii şi al fertilităţii – numit şi Împăratul Cerului – care a venit pe pământ, coborând pe un curcubeu. Îndrăgostit de prinţesa din Bora Bora, i-a oferit primele perle, drept simboluri eterne ale iubirii lui. Apoi, odată cu finalizarea creaţiei sale, Oro a încredințat umanității magicele scoici „te ufi”. De-atunci, în amintirea călătoriei sale pe pământ, scoicile perlifere (numite ştiinţific Pinctada Margaritifera), au ramas şi s-au ȋnmulţit ȋn lagunele Polineziei Franceze.

Perla tahitiană – povestea unei pietre preţioase (Video copyright: Tahia Pearls)

Perla în Asia

perla in China

Legendele antice din China Imperială susţineau că originea perlelor negre este capul dragonilor. De aceea, perla neagră este considerată un semn al înțelepciunii, păstrat de dragoni între dinți. De asemenea, perla este asociată cu adevărul sau cu însăși viața. Pentru a putea obține o astfel de perlă rară, dragonul trebuia mai întâi ucis sau îmblânzit. În Japonia, perlele erau asociate cu lacrimile îngerilor, ale sirenelor sau ale nimfelor.

Perla în Grecia

La greci, Afrodita, zeița frumuseții, născută din spuma mării, în ciuda goliciunii sale, purta un șirag de perle la gât. Legendele antice grecești le considerau ca fiind lacrimile zeilor, dar și un simbol al căsătoriei. Până în ziua de azi există credinţa că purtarea unui văl cu perle le va feri de lacrimi pe mirese în ziua nunții lor. Mai mult, purtarea de bijuterii din perle va atrage armonia conjugală.

Perla în lumea arabă

Potrivit unei legende arabe cunoscute, perlele nu sunt altceva decât picături de rouă căzute în mare în timpul unei nopți cu lună plină și „băute” de stridii. Dintr-o altă legendă orientală, din Persia, aflăm că perlele sunt create după furtună, la întâlnirea dintre curcubeu şi pământ. Imperfecţiunile de la suprafaţa lor sunt cauzate de către fulgere şi trăsnete.

Perla în Egiptul antic

Vechii egipteni valorizau atât de tare perlele încât atunci când plecau pe lumea cealaltă, vroiau să fie îngropaţi cu ele. Despre însăşi Cleopatra se spune că ar fi dizolvat o perlă de la unul dintre cerceii ei într-un pahar cu vin (sau oţet) pe care l-a şi băut. A făcut acest gest doar pentru a-i arăta lui Marc Antoniu că este în stare să devoreze bogăţia unei întregi naţiuni dintr-o singură înghițitură. O variaţiune a acestui mit spune că de fapt regina a înghiţit perla cu un alt scop: acela de primi ajutor în a-l seduce pe generalul roman.

Perla în religia creştină

Textele creştine consideră perlele drept un simbol al purităţii, dar şi al lacrimilor şi al fertilităţii. Potrivit unei legende creştine dn Ceylonul antic (azi Sri Lanka), lacrimile lui Adam şi ale Evei, la alungarea din Paradis, au creat un lac. Aici s-au născut perlele: albe şi roz din lacrimile Evei, respectiv gri şi negre din lacrimile lui Adam. Faptul că există mai puţine perle negre reprezintă abilitatea bărbatului de a-şi controla emoţiile. De aceea, lacrimile lui sunt considerate mai valoroase. O altă pildă creştină spune că perlele ce acopereau Sfântul Graal au purificat apa ce se afla în el.

Perla în religia hindusă

În India, perlele sunt adeseori asociate cu Luna și energia feminină, fiind considerate picături de rouă ce au căzut în timpul nopţii în marea luminată de lună. Din textele hinduse aflăm că Zeul Krishna (sau Vishnu) a fost cel care a descoperit prima perlă în adâncurile oceanului. Cu generozitate, acesta i-a dăruit-o fiicei lui, Pandaia, în ziua când a devenit mireasă, ca un simbol al iubirii, uniunii şi purităţii.

Perla în religia islamică

Coranul, una dintre cărțile sfinte din religia islamică, vorbește despre perle ca fiind unele dintre cele mai mari recompense sau daruri ce-l așteaptă pe om în Paradis. Perla este și un simbol al perfecțiunii, fiind un rezultat al uniunii dintre apă și foc.